Pizza cu ton şi ceapă

Din seria "special pentru studenţi/elevi/bărbaţi". Cei ce mă urmăresc ştiu la ce mă refer. :)

Trebuie să recunosc că nu mă dau în vânt după pizza... şi că nu sunt mare expertă. Probabil fratele meu m-a contagiat cu „neplăcerea” asta. Detestam senzaţia de sete insuportabilă ce probam după o pizza la restaurant. Îmi amintesc prima mea pizza.. eram doar un copil... A fost absolut imposibil de mâncat pentru mine. Asta pt. că pusesem brânză de oi şi eu iubesc foarte puţin acel gust. Ceilalţi au mâncat dar eu n-am putut să mă ating de ea. Am zis că nu o să mai fac în viaţa mea. Dar am mai făcut... când am ajuns în Italia.

Reţeta de astăzi, o spun cu mândrie, este cea mai reuşită de până acum. Ba chiar mai mult, este cea mai bună pe care am mâncat-o vreodată.. acasă sau la pizzerie. Acesta va fi blatul meu preferat de acum înainte. Cum spun eu: "practice makes perfect".

Aluatul este crocant, exact cum îmi place mie. Merită o încercare.

Grad de dificultate: redus- mediu

Timp de preparare: Variabil 10 (frământatul + 50 crescut + 25 min copt)

Porţii: 4

Ingrediente pentru aluat:

1. 2 căni de făină albă
2. 1/2 cană făină neagră (integrală)
3. 1/2 cană făină de mălai
4. 2 linguri fulgi de secară integrali
5. 1 plic drojdie (7 g)
6. 1 + 1/2 cană apă
7. 1 linguriţă mică mică de sare

Garnitura:

1. 6 - 8 linguri ketchup (sau după preferinţe)
2. 1 cutie mare ton (360 g)
3. 2 cepe
4. 100 - 150 g caşcaval
   Opţional:
5. 2-3-4 ardei iuţi
6. salam

Mod de preparare:

1. Pune apa la încălzit
2. Se pune făina (toate 3 tipurile), cerealele într-un lighean
3. Se dizolvă drojdia în 1/2 cană apă călduţă (NU fierbinte. Opăreşti drojdia şi nu mai creşte)
4. Se toarnă apa (nu o turna toată odată, poate ai altfel de făină) se frământă până faci un aluat elastic. Eu l-am făcut puţin mai moale decât de obicei.
5. Se acoperă ligheanul cu un prosop
6. Se pune la crescut la căldură pentru 30-50 minute. Depinde cât de cald e.
7. Se prepară garniturile. Se taie ceapa peştişori, tonul se rupe bucăţele (dacă nu e deja rupt). Se taie caşcavalul/mozzarella, ardeii
8. Se întinde coca, se pune în tavă. Se lasă la crescut alte 15-20 minute
9. Se pune pentru 5 minute la cuptor.
10. Se scoate se toarnă sosul de roşii/ketchap-ul, se întinde ajutându-te de o lingură.
11. Se pun toate garniturile în modul în care doreşti.
12. La cuptor pentru 20-25 minute, foc mediu (200 grade), treapta a doua.
    
    Eu am adăugat nişte ceapă verde ce am într-un ghiveci. Dar nu e necesară.  M-am întors să precizez că a doua zi blatul nu mai este aşa de crocant. Am încălzit la microunde. Hmm. Oricum e foarte bună! Excelentă pentru acei care nu iubesc crocantul. Yum

Menţiuni:  

1. Se serveşte caldă sau rece, cu bere, suc de struguri, coca cola. Glumesc!!! Serveşte cu ce vrei dar se presupune că pizza e greoaie (mah, eu nu găsesc) şi italienii sunt fixaţi cu berea şi coca cola. Eu am văzut germani şi austrieci servind cu cappuccino sau lapte cu cafea... Chestiune de obişnuinţă/cultură/ dispoziţie/gusturi.
2. Evident eu nu pot mânca 4 porţii odată. Restul le pun la congelator. Este super şi după 2-3 săptămâni
3. Este crocantă şi deosebit de gustoasă. Nu ştiu cărui element să-i atribui această surpriză. Probabil făinii de porumb.
4. Eu am făcut două garnituri diferite, separate cumva.  Poţi să faci câte garnituri vrei, depinde de gusturi.
5. Ceapa o poţi căli puţin înainte, dacă vrei. Mie îmi place aşa.
6. Este un aperitiv perfect pentru că este versatilă. Adică este foarte bună şi rece. Optimă la petreceri. Dacă e self service (bufet) se taie bucăţele cât de mici posibil. Oaspeţii vor aprecia.

Menţiuni speciale: 
Dacă probezi reţeta te rog, din inimă, să laşi o mărturie scrisă. Scurtă, scurtă. Uneori nu realizăm cât de mult contează o singură apăsare pe butonul „îmi place”. Mulţumesc pentru vizită şi te mai aştept cu noi reţete inovative, simple, rapide şi gustoase.

A...şi.... poate vrei să completezi sondajul aflat în dreapta paginii. E important să ştiu ce gândesc cititorii mei. Îţi ia doar 2-3 secunde. E şi distractiv. Destinde-te puţin. :) Haide să dăm puţin credit celor care lucrează la un blog. Nu e chiar o joacă de copii sau lipsă de ocupaţie. Discurs general. Mulţumesc.