
Pentru aceste prăjituri nu ai nevoie de foc.
Pe vremea comuniştilor nu prea erau
dulciuri prin magazine. Şi dacă erau nu ajungeau la noi. Atunci se dădeau "pe sub mână". Noi nu am fi cumpărat oricum că le făceam acasă. De sărbători munceam câte 3 zile la
prăjituri, cozonaci şi alte "bunătăţuri". Mai ales de Anul Nou.
Chiar zile şi nopţi. Într-o familie numeroasă trebuiesc multe
prăjituri. Şi apoi aveam mulţi oaspeţi. Ligheane întregi
(enorme, dacă ai fi văzut te-ai fi speriat) cu diferite feluri de
prăjituri. În genere erau 8-9 feluri ce se făceau mai mult în
iarnă şi pentru sărbătorile de iarnă. Enumăr câteva ce
îmi amintesc.
- Brăduţi (aluat similar cu carolinele dar în formă de brăduţi. Ce frumoşi erau. Cu granule de zahăr deasupra care părea zăpadă! Superbi! (fara foc)
- Faguri (n-am făcut de 17 ani) (wafe cu umplutură de rahat)
- Cornuleţe (cu untură, borș, rahat, nuci)
- Televizor (foi tip padişpan colorate cu diferite creme)
- Pandişpan
- Caroline (fără foc)
- Salam de biscuiţi (aluat similar cu Carolinele, se ştie, cu biscuiţi rupţi cu mîna, rahat/jeleuri) (fără foc)
- Nuci
- Fursecuri
- Rafaello (fără foc)
+ Sărăţele de tot felul! Pâine şi
cozonaci cu nucă şi rahat (oare alt nume nu i se putea da acestui
produs???!!!) Mi-a venit o poftă de mor...
Mie îmi plăceau toate! Nu se putea
altfel. Dar ce-l mai mult îmi plăcea să le fac. Tata mă certa
întotdeauna că stăteam nopţile până târziu. Şi avea dreptate
că-n seara de Anul Nou eram frântă... abia mă ţineam pe
picioare. Dar se merita. Ţi se topeau efectiv în gură. Offffffff.
Ce-mi lipsesc timpurile alea.
Acum se cumpără tot. Nu este timp de
făcut, dar e şi mai ieftin... de ce cele mai multe ori.
Eu nu mănânc prăjituri cumpărate
nici să mă tai. Doar de ruşine poate sau cine ştie din ce alt
motiv. Dar de bunăvoie, NU!. Ştiu cum sunt făcute ... indiferent
cum ar arăta mai toate au acelaşi gust. Seamănă cu untura/săul de
porc. Părerea mea.
Postez reţeta de la Caroline pentru că
mi-au cerut-o în mulţi. Nu am fotografii pas cu pas. Îmi pare rău
şi promit că am să postez abia ce voi face. Va fi curând cred..
că tare-s bune.
E destul de simplu. Mulţi dintre voi
ştiu cum se fac, dar eu am adus modificările mele. Ca de obicei.
Nu vă trebuie cuptor (foc etc).
Grad de dificultate: redus-mediu
Timp de preparare: variabil (1 oră)
Porţii: multe
Ingrediente
- 100 g zahăr (sau după gust)
- miezul la 10+15-20 de nuci (după gust şi posibilităţi)
- 2 pahare lapte rece/apă/cafea. După necesităţi oricum.
- 250-300 g margarină/unt topită
- 100-150 g cacao
- Vişine în alcool
- migdale întregi prăjite (absolut de încercat)
- 2 linguri făină de migdale
Pentru „tăvăleală”/ornare/copertură:
- nuci prăjite puţin şi mărunţite nu foarte fin (robot/mixer de bucătărie/maşina de carne)
- nucă de cocos
- seminţe mac/in/susan
- alune prăjite şi mărunţite (robot/mixer de bucătărie/maşina de carne)
- seminţe de floarea soarelui prăjite şi mărunţite (robot/mixer de bucătărie/maşina de carne)
Mod de preparare
- Se trag biscuiţii la maşina de carne sau se mărunţesc cu robotul de bucătărie.
- Se prăjesc puţin miezurile de nucă (în tigaie sau cuptor). Nu ar trebui dar sunt mult MULT mai bune aşa. Merită sacrificiul.
- Se topeşte untul/margarina pe foc sau la microunde. Se lasă să se răcească puţin. Nu turna fierbinte că te arzi.
- Se pune zahărul în 2 pahare de lapte se amestecă puţin să se topească. Se topeşte oricum. Nu avea grijă.
- Se pun toate ingredientele într-un vas destul de încăpător. Ingrediente după preferinţe: dar cu baze de: 1. biscuiţi cu nucă de cocos şi restul ingredientelor de mai sus; 2 Biscuiţi cu nucă + restul ingredientelor; 3 biscuiţi cu făină de migdale + restul ingredientelor. După gust, preferinţe, necesităţi, posibilităţi! Variantele sunt destul de multe! Se amestecă cu mâinile foarte, foarte bine. Trebuie să iasă un aluat destul de tare dar elastic (care SE LEAGĂ) şi NU se împrăştie!
- Dacă mai trebuie apă/lapte mai adăugă puţin. Sau unt/margarină dar să fie topită!
- Se dă 1 oră la rece. Eu nu am făcut niciodată aşa sincer. M-am apucat de făcut biluţe imediat.Biluţele se fac aşa. E destul de minuţios şi lung dar poţi face biluţele în timp ce te uiţi la televizor. :) Eu n-am televizor!
- Se ia un pic de aluat între mâini (de mărimea unei nuci sau cum vrei tu, pot fi şi mai mari. Abia îţi ia mai puţin timp la făcut :) ) Se formează o bilă modelând aluatul cu ambele palme (cu mâinile ca şi cum ai aplauda :D) Dacă aluatul e destul de consistent. Dacă se împrăştie e prea uscat. Cum am subliniat mai sus, mai adaugă lapte/apă/margarină. Poţi pune o vişină din compot sau alcool (fără sâmburi) în mijloc, dar e destul de migălos. Eu nu prea fac aşa. Prefer să turtesc puţin bilele/făcând o adâncitură în bilă şi o pun deasupra. Atenţie la sâmburi totuşi. Mie mi-a trecut prin cap să pun cireşe, dar nu le-am eliminat sâmburii. Era să-mi scot dinţii! Nu-mi mai trebuie în viaţa mea idei dintr-astea „geniale”.
- După ce ai făcut bilă o dai/tăvăleşti înainte şi înapoi până se acoperă toată. Prin orice preferi tu. Eu fac multe feluri odată. Au mare efect estetic, dar şi gusturi diferite. Câteodată fac doar cu baza de biscuiţi, dar tăvălesc bilele prin diferite seminţe. Mai ales cu seminţe de floarea soarelui PRĂJITE. Sunt extraordinare.
Menţiuni
- Sunt foarte simplu de făcut, dar e destul de lung procedeul. Eu zic că se merită cumva. Arată tare bine. NU?
Daca ai apreciat, fii generos si lasa un semn (like, share, comment), sau viziteaza-ma pe Facebook.
Te astept cu mult, mult drag. Multumesc, om cu suflet.
6 Comentarii
mmmm Eu as manca niste faguri!
RăspundețiȘtergere:) Nu ai vorbit cu maliţie nu?! Tocmai faguri vrei? Îmi trebuie o formă şi nu am!
RăspundețiȘtergere:)) Nu nu! Stiu de forma... si nu ma satur de ei si forma nu am :))
RăspundețiȘtergereSerios? Eu nu am mâncat de când aveam 20 de ani cred. Mă cam enervau că era exagerat de multă muncă la ei. Adică trebuia să traci rahatul prin maşina de carne. :) Dar... se pot face cu dulceaţă, muuuuuuult mai simplu.
RăspundețiȘtergereBa se găseau dar nu-ți luau părinții
RăspundețiȘtergereNu știu unde ați crescut, dar în satul Gherăești (Neamț), niciodată nu am văzut prăjituri de genul acesta pe rafturile celor două magazine de atunci. Totuși, nu pot nega posibilitatea ca vânzătorii să le fi comercializat pe sub tejghea. Personal, prima oară când am întâlnit prăjiturile Caroline într-un magazin a fost în Piatra Neamț, când am mers la școală acolo, în 1990. Sunt sigură că în orașe astfel de prăjituri erau disponibile dintotdeauna.
ȘtergereRESPECT este cuvântul de ordine. Aroganța/grandomania, insultele de orice gen, comentariile care NU sunt la obiect nu au ce căuta pe această pagină. Dedic trup şi suflet reţetelor, de aceea orice iniţiativă pozitivă (like, share, comment) este apreciată. Mulţumesc. O viaţă delicioasă îţi doresc. Ps. În caz de nu vezi publicat comentariul tău (1-3 zile), este pentru că nu am acces la internet.