Eu şi dragostea...

Poate cineva se întreabă cum e posibil să-mi placă să mănânc deşi par destul de ”în formă”?!
Secretele vor fi dezvăluite acum. Cred că toată viaţa ta doar asta ai aşteptat. :)

1. Cum am mai zis: nu mănânc chipsuri, fast food; nu beau sucuri (decât foarte rar)
2. Iau micul dejun cu biscuiţi (stil italian) de cereale/lapte cu cereale/porridge şi cafea neagră
3. Nu mănânc între mese. Poate doar fructe: struguri, mere, litchii.
4. Iau prânzul şi cina cam la aceleaşi ore în fiecare zi.
5. Mănânc foarte multe salate crude.

Sporturile ce practic:

1. Mersul pe jos foarte rapid
2. Munca în grădina părinţilor
3. Mai dărâm bucătării (car moloz cu găleţile, sparg ziduri etc)
4. Construiesc pereţi/trotuare etc
5. Tai lemne
6. Ridic saci în pod cu funia etc etc etc

 Deci muncile de jos (de ţăran) mă ţin în formă mai ceva ca mersul la sală. Când merg la părinţi omor 2 iepuri dintr-o lovitură: îi ajut pe ei şi mă menţin în formă. O idee bună, nu-i aşa?!
Mi s-a reproşat că trăiesc în secolul XVIII doar pentru că părinţii au încă un puţ în curte. De fapt e relativ recent. În satul în care m-am născut nu a fost terminată canalizarea. Sincer, eu mă consider norocoasă că reuşesc să trăiesc în toate secolele astea.
Când oamenii mă văd pe stradă în oraş se gândesc că habar nu am ce-i aia muncă grea. Fraţilor.. dacă nu ştiu eu, nu ştie nimeni.
Gătesc pentru o familie numeroasă de când avem 6 sau 7 ani. Îmi amintesc ca şi cum ar fi fost ieri când una dintre surorile mele a venit să mă întrebe dacă vreau să rămân acasă să fac mâncare în locul ei. Alternativa era să merg la câmp (CAP) să culeg ceapă. Pentru mine era totuna. Îmi plăcea să merg la câmp dar nu mai gătisem niciodată. Totuşi aveam doar 6-7 ani şi nici nu ajungeam la plită. Am luat o ladă de lemn şi m-am urcat pe ea. Devenisem „mare” deodată.
Bine, nu am făcut sarmale... doar cartofi prăjiţi cu carne şi o mămăligă uriaşă. Când s-au întors de la câmp, a venit sora să verifice: mi-a făcut complimente după care a luat frumos mămăliga şi a turnat-o înapoi în ceaun. Mda... nu era coaptă bine. Ce ciudă mi-a fost........! Dar din ziua aceea nu m-am mai oprit şi iată-mă acum „mare bucătăreasă”. Sincer nu mă consider o expertă dar îmi place imens şi am o experienţă enorm la activ. Plus că sunt curajoasă şi deschisă la minte.

Visez să ajung să mănânc lăcuste prăjite în stil chinezesc. Acum mi se cam întoarce stomacul numai la acest gând dar cine ştie... ce timpuri vor veni. Am început deja să-mi impun să cred că au un gust formidabil. Ei aşa zic, nu?! Ce, noi suntem mai şmecheri?!

Despre ce dragoste vorbeam?! Despre dragostea pentru pământ. Visez să câştig la loto să-mi pot face singură o casă la ţară. Ce zici, am şanse?!

Dacă ţi-a plăcut orice iniţiativă: un like/share la postări sau pagina Facebook (click şi vei găsi mult mai multe fotografii), un vot (în dreapta sus) sau un mic comentariu la obiect (dacă ai timp) este echivalent cu Mulţumesc.
Şi ca să-ţi stârnesc un surâs ascultă acest cântec/uită-te la video: Cine mi-a împuşcat maimuţa (Fără Zahar) Pentru NON moldovenii, video-ul are subtitrare. :D 
Pace