Mama şi brevetu' lui Ceauşescu

Mama a muncit de mic copil la colectiv. Vânt, frig,  furtună, ploaie sau zăpadă trebuia să se prezinte să-şi facă „normele”. Nu conta că era gravidă în luna a opta, a noua sau chiar în ultima zi. NU, nimic nu conta. La CAP „tu” nu existai ca persoană, existai ca număr de norme, de contribuţii, de datorii.

Se trezea la 4 dimineaţa, sau mai devreme.... Asta dacă dormea, dacă copilul a lăsat-o să doarmă... sau soţul. Făcea o oală de borş, o mămăligă... că pâine se dădea cu porţia şi nu ajungea la toată familia, pe urmă pleca cu traista-n spinare. Cu sapa/secera pe umeri... gravidă sau bolnavă. Se întorcea acasă când era întuneric, frântă de oboseală. Mergeau pe jos 10-25 km pe zi.
Muncea pe brânci doar să aibă ce să dea de mâncare la copii.
După ce m-a născut pe mine, Tovarășul Nicolae Ceauşescu a decis să-i acorde un brevet (ce vezi în imagine(. (Eu ţineam minte că se numea „Mamă eroină” dar îmi aminteam rău... habar nu am de ce.)
Născuse iar după mine dar fratele meu nu era pus la „socoteală”... el nu împlinise 1 an iar brevetul era clar: „născut ŞI crescut..X. copii”.

Cu ce a ajutat-o pe mama acest brevet „GLORIA MATERNĂ”?! Mda, bună întrebare. Cu nimic! Nu am întrebat-o, însă nu cred că odată cu foia asta să fi ajuns şi un cec ceva. Sau o cutie cu alimente... ori haine... ori... ori. Oricum nu aveam nevoie. Nu am răbdat niciodată de foame. Amândoi părinţii au muncit din zori şi până-n noapte doar să nu suferim foamea... aşa cum au făcut ei... pe vremea războiului.

Mama îmi povesteşte cu jale, cum o vecină a venit într-o zi să-i fluture sub nas un ALTFEL de brevet ce primise... vecina- Care avea mai puţini copii ca mama. Ea primise un brevet de „mamă eroină” şi odată cu el o sumă importantă de bani. Şi nu numai... acest brevet îi dădea posibilitatea să aibă porţii mai multe, mai puţine îndatoriri, mai puţine norme la câmp, uşi deschise şi nu mai ştiu câte alte facilităţi....
De câte ori vecina mergea să ia ceva de la magazin venea şi-i spunea mamei: „uite ce mi-au dat... dar  tu să nu te duci, că nu or să-ţi dea fără brevetul de „mama eroina”. Şi mama plângea în pumni şi se întreba
până când aceste nedreptăţi? De ce copiii ei nu meritau ce alţii păreau să obţină pe nedrept?
Şi pe nedrept era... Atunci, ca şi acum, important e să cunoşti pe cineva „UNDE TREBUIE”. Nu e necesar să îndeplineşti cerinţele şi să respecţi legea... nu.

Acum, după atâţi ani de muncă istovitoare, amândoi au o pensie de mizerie... mai ales mama. Asta pt că i-au furat normele.
Cine?! O idee am avea, însă nu se mai poate face nimic. Mama şi-a pus inima în pace. După nenumărate injustiţii, care mai de care mai aberante, una în plus ce mai contează?! „Lasă mamă, - îi zic eu- or să ia totul cu ei în mormânt... dar va veni momentul când v-or trebui să dea socoteală... şi atunci să-i vedem cum or să-şi scoată cămaşa....”. Pentru că aici cine are bani/cunoştinţe=PUTERE are totul... dar dincolo nimic din toate astea nu v-a avea importanţă. La EL recomandările „nu ţin”.

Trimiteți un comentariu

2 Comentarii

  1. Sunt multe informatii despre bunici pe care nu le cunosteam....dupa cum scrii si am citit mai multe articole despre ea, si ce am mai auzit si de la mami...bunica era o femeie foarte muncitoare, inteleapta si rabdatoare. Sunt foarte mandra de bunicii mei! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu aveţi voi cum să ştiţi prea multe. Dar ai toate motivele să fii mândră de ei. Puţini oameni au lucrat ca ei. Nu am îndurat o dată foamea. Nu ne lipsea niciodată zahărul, făina,uleiul din casă chiar dacă se dădea la cartelă. Au ştiu să organizeze bine totul. Nu a fost uşor, e clar.

    RăspundețiȘtergere

RESPECT este cuvântul de ordine. Aroganța/grandomania, insultele de orice gen, comentariile care NU sunt la obiect nu au ce căuta pe această pagină. Dedic trup şi suflet reţetelor, de aceea orice iniţiativă pozitivă (like, share, comment) este apreciată. Mulţumesc. O viaţă delicioasă îţi doresc. Ps. În caz de nu vezi publicat comentariul tău (1-3 zile), este pentru că nu am acces la internet.