Bărbaţi la cratiţă

Pe blogul meu există o colecţie de reţete pe care am intitulat-o „special pentru studenţi/elevi, bărbaţi, începători în arta bucătăritului”. Este o colecţie care se adresează celor care NU AU Timp, nu celor care NU ŞTIU să gătească. Nu m-am gândit niciodată că acest titlu ar putea să ofenseze pe cineva. Pare că m-am înşelat. Ar fi trebuit să mă gândesc mai demult.

Vreau să-mi cer scuze tuturor celor care au simţit că i-am nedreptăţit. Nu a fost cu intenţie, vă rog să mă credeţi. 

Explic mai pe larg.

În viaţa mea nu m-am gândit că bărbaţii nu ştiu să gătească. Fraţii mei mai mari făceau nişte mâncăruri de stătea mâţa-n coadă. Am o soră care a început să gătească DUPĂ ce s-a măritat, doar de nevoie. :p Eu gătesc de când aveam 7 ani, sau mai puţin. Pentru o familie mai mult decât numeroasă. Nu ajungeam la plită şi am pus o ladă sub picioare. 

În Italia am lucrat în multe restaurante (NU am fost bucătăreasă dar am lucrat cot la cot cu bucătari). 90-95% dintre bucătari erau/sunt bărbaţi. 99% chef (şef de bucătărie/peste alţi bucătari). Chef - vine din franceză - este un termen internaţional. Se foloseşte în ORICE limbă. Click să citeşti despre: Wikipedia - chef.

Faptul că am inclus bărbaţii în această categorie a fost, pur şi simplu, pentru că m-am gândit că mulţi dintre ei (în general) nu au timp să gătească, fiind mereu la muncă în afara casei. Şi nu pentru că nu ştiu să gătească, cum am scris mai sus. Pun pariu că majoritatea se descurcă chiar foarte bine sau excepțional. Cunosc o grămadă. 

Blogul meu este un blog NEPRETENŢIOS, scrie în titlu. Sunt o persoană SIMPLĂ, detest lucrurile superficiale/false. Am conceput acest blog pentru persoanele care nu au timp să gătească lucruri complicate care arată ca o operă de artă în fotografii. Site-uri de genul se găsesc cu milioanele.

Am vrut să fie ceva original, ceva care să ajute cu adevărat şi să nu facă persoanele (sensibile) să se simte frustrate/inadecvate/nepricepute când o reţetă/rezultatul final nu arată ca în poza de pe site-ul care le-a atras.

Oameni buni, NU IMPUN nimănui să probeze o reţetă de a mea dacă NU îi place. Pentru Dumnezeu, fiecare are gusturile lui. Unul e vegetarian altul carnivor. Unuia îi plac dulciurile, altuia îi fac greaţă. Unii vor să mănânce doar cartofi fierţi, alţii mănâncă ce pot, ce le permite corpul sau buzunarul. Fiecare este LIBER să gătească ce şi cum îi place.

Am rugat şi am sperat ca măcar o parte dintre persoanele ce se inspiră la o reţetă de a mea, să lase un comentariu. Cât de scurt, numai să fie la obiect. Foarte rar se întâmplă aşa ceva. Lucrez la aceste reţete foarte mult. Nu e uşor să faci fotografii în timp ce găteşti. Site-urile care atrag oameni sunt acele care au fotografii ce-ţi iau respiraţia. E natural ca omul să fie atras de frumos. Eu am un aparat de fotografiat foarte „slăbuţ” nici dacă vreau nu pot să scot opere de artă. Aş putea să le manipulez în photoshop, dar refuz categoric să fac aşa ceva. Asta înseamnă fals.. şi mă gândesc la cine încearcă o reţetă... la ce va simţi când nu-i va ieşi ca în fotografie... şi mă doare inima pentru că se vor necăji foarte mult. Şi pentru ce? Este doar mâncare... contează aspectul, cum să nu, dar esenţialul e să fie pe gustul tău! Nu eşti de acord?! 

Îţi închipui tu cât de greu îmi este să gătesc şi să fac poze în acelaşi timp? Încearcă. Dar nu numai 1 dată. Pentru că 1 dată, de 2-5 ori e uşor. Fă-o în fiecare zi, la orice mâncare. Apoi alege pozele, sortează-le, imprimă-le numele, micşorează-le şi apoi scrie reţeta. Citeţ ca să înţeleagă fiecare. Vezi.. cât timp îţi ia să faci SINGUR toate astea... în fiecare zi? Sunt zile în care nici nu mănânc. Absurd.. pentru că tocmai de aceea am conceput acest blog. Îmi place să mănânc, nu numai să gătesc. Dar am mult de aranjat sau preparat la postare şi amân. Se face noapte şi eu noaptea nu mănânc, aşa că renunţ.

Cred că merit măcar un mulţumesc pentru că o fac pentru tine. Dar dacă nu ai ce să spui, te rog, nu spune nimic. Pentru că nu este plăcut pentru mine să citesc un comentariu care face reclamă unei alte reţete (de ex.) ce nu are NIMIC de-a face cu reţeta mea. Este frustrant! Cu ce mă ajută pe mine asta?!

Şi nu pentru că sunt invidioasă sau răutăcioasă dar pentru că şi eu muncesc, extraordinar de mult. SINGURĂ. Şi am stilul meu, gusturile mele, posibilităţile mele. Dacă îţi place mă bucur imens, dacă nu... nu. Nu pot să împac pe toată lumea deşi aş vrea. Sunt o persoană raţională, cu capul pe umeri şi ştiu ce e respectul faţă de munca cuiva.
Nu poţi (un alt ex.) să vii să-mi spui că făina prăjită face rău. Ce naiba? Eu ţi-am zis ţie că ouăle ridică colesterolul (dacă faci abuz). Cine nu ştie aceste lucruri?!!
Nu-ţi place reţeta?! NU o faci. Simplu. Eu nu-ţi impun. Reţetele sunt pentru cine le vrea, nu pentru toată lumea. Eu vreau să ajut nu să bag pe gât, forţat. 

Am scris cu durere aceste rânduri. Ştiam că voi avea parte de reacţii negative dar speram să citesc şi câte un cuvânt de mulţumire. 

Aşadar, îţi mulţumesc, din suflet, ŢIE care preţuieşti eforturile mele şi ai timp şi pentru un comentariu (relativ la reţetele MELE). 

Două lucruri vreau să-ţi amintesc: „gusturile nu se discută” şi „ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face”.

Ps. În imagine sunt (am fost) şi eu dar am tăiat-o pentru că mai era o creatură lângă mine care nu merită să fie inclusa într-o poză cu oameni.