Ingheţată de iaurt cu cacao

Reţetă de duminică. 

Ce poate fi mai bun, pe vremea asta ticăloasă, decât o îngheţată de casă? :p. Fără vrăjală dar noi, de mici, făceam îngheţată doar iarna. Mama o pregătea şi noi o "învârteam". Mă refer la "Epoca de aur". 

Este prima reţetă din seria îngheţatelor pe care le voi propune. Acruţă şi nu foarte cremoasă. Dar de o bunătate unică. Părerea uneia care nu se dă în vânt după îngheţată.

De câte ori nu ai cumpărat iuart şi nu ai avut chef să-l mănânci? Mie mi se întâmplă foarte des. De aceea încerc să-l folosesc la unele reţete pentru a nu face risipă aiurea.

Grad de dificultate: niciunul

Timp de preparare: 5 min + 4-5 ore, depinde

Porţii: depinde

Ingrediente

1. iaurt natural (adică fără fructe, fără zahăr= natur)
2. 2 linguri cacao (a mea era cacao dulce dar este ok şi aceea normală, am mai făcut)
3. 2 linguri miere (sau zahăr, după gust)

Cantităţile le apreciezi tu, se pun după gust. Eu am pus 1 lingură de miere la 1 cutie de 200 g iaurt dar nu-mi place dulce deci era destul de acruţă. Orientează-te.

Mod de preparare

1. Pune iaurtul într-o cutie (mai măricică decât aceea în care-l cumperi) Să aibă capac
2. Adaugă mierea (cam 2 linguri), pudra de cacao
3. Amestecă foarte bine cu mixerul (2-3 min). Acoperă şi pune la congelator.
4. Din 2 în 2 ore va trebui să o scoţi ca să o amesteci din nou. Tot cu mixerul. Ca să nu facă prea multe ace de gheaţă.

Menţiuni

1. Cum am zis, este acruţă deci nu este pentru toată lumea. Aduce mai mult cu îngheţata „de la căruţă”, dacă ştii la ce mă refer. Pentru mine este absolut DELICIOASĂ. Am mâncat-o toată tremurând lângă calorifer.
2. Nu este cremoasă dar destul de aspră. Cu cât o amesteci mai des şi mai mult cu atât devine mai cremoasă. Mie îmi place aspră.
3. Textura se aseamănă şi cu un tip de îngheţată care se cumpăra de la nişte maşini (pe stradă), pe vremea lui Ceauşescu. Aia era singura îngheţată care-mi plăcea. În afară de aceea pe care o făcea mama acasă, evident. Incomparabilă.
   Ah... mi-am amintit că mă ducea mama sau sora la Tosca (o cofetărie din oraşul meu, tot pe vremea lui...) şi îmi luau îngheţată la cupă (inox). Seamănă. N-am mai mâncat de atunci.