Risotto cu căpşuni

Pentru că e perioada căpşunilor m-am gândit să-ţi propun această reţetă (originală sau curioasă) din seria: EXCLUSIV pentru oameni îndrăzneţi/deschişi la minte. Poate ai auzit de ea. 

Variantă "furată" de la un ex coleg, bucătar italian. Reţetă de post (elimină untul), optimă pentru vegani/vegetarieni, celiaci.

Îmi amintesc perfect când am mâncat prima dată această mâncare. De fapt nu mâncasem încă. 

Lucram într-un restaurant unde se organizau foarte multe nunţi şi bucătarul responsabil cu „primi” (adică felul 1) zice că are de preparat un „risotto cu fragole” şi că este oarecum preocupat deoarece este delicat procedeul. Mă uit la el şi mă pufneşte râsul.

--- „Du-te bă' că faci mişto. Unde naiba ai auzit tu de aşa ceva?! (cum mă-ntreabă mama pe mine de fiecare dată propun ceva de care ea nu a auzit) Glumeşti, nu?” Era faimos pentru glumele lui.

--- „Nu, nu glumesc deloc! Eşti înapoiată rău.”

Eram extrem de reticentă văzând porţia imensă ce mi-a pregătit. Am gustat cu vârful limbii strâmbându-mă îngrozitor. Când îmi atinge palatul fac ochii mari şi înşfulec o furculiţă plină (adică numai conţinutul, nu tacâmul în sine. :D). WOW. Super!!! Am rămas încântată şi foarte ruşinată. De atunci, rar îmi mai arăt scepticismul când se tratează de ceva inedit/original.

Premiză: Este un gust deosebit şi mulţi vor refuza chiar şi să ia în considerare această idee. Garantez că este de o delicateţe şi prospeţime unică!!! Uită-te la culoare; nu te atrage?!
Merită încercat măcar o dată!

Grad de dificultate: redus

Timp de preparare: 20-25 minute

Porţii pentru 2 persoane

Ingrediente:

1. 250 g orez (italienii măsoară orezul cu pumnul. 2 pumni de persoană dar porţia este relativ mică. Ei servesc 3-4 feluri la un prânz, de aia e aşa)
2. 1 ceapă galbenă mică
3. 10 -15 căpşuni maturi (lasă unul pentru decor, dacă vrei)
4. 2 linguri ulei
5. Sare după gust
6. 50 ml vin alb (un pahar) Eu am folosit fetească albă. Sticlă care m-a costat, nu glumă. De obicei pun orice fel de poşircă, dar acum n-am avut decât ăsta.
7. Apă (supă) caldă cât cuprinde orezul. Uite aici mai multe explicaţii: Trucuri
8. 1 cub de unt (20 g)
9. Opţional, dar indicat: 1 ardei iute/1 vârf de cuţit de boia de ardei (eu am pus ceva mai mult = optimă idee)

Mod de preparare:

1. Curăţă spală ceapa. Taie-o foarte mărunt
2. Pregăteşte o oală de mărime mijlocie (ca în imagine). Pune uleiul la încălzit şi adaugă ceapa. Lasă la călit vreme de 2 min. Foc slab să nu se ardă! Amestecă constant
3. Pune orezul, amestecă foarte bine vreme de 1 minut
4. Toarnă paharul de vin, măreşte flacăra şi amestecă până când se evaporă tot vinul
5. Adaugă apă/supă cât să cuprindă orezul (fundamental). Amestecă, acoperă cu un capac (pentru a reduce timpul de gătire) şi se lasă la foc domol circa 10 minute după care se verifică dacă mai are apă; în caz că nu e gata şi mai necesită apă, se mai adaugă 50 de ml (sau cât consideri necesar, după gust). Amestecă, acoperă din nou. Se lasă alte 5 minute după care se verifică din nou
6. Între timp spală şi taie felii căpşunii. 3 sau 4 fă-i piure (striveşte-i cu furculiţa). Oricum nu rămâne mare lucru din ei la fiert. Nici nu trebuie.
   
7. Adaugă-i peste orezul care a fiert vreme de 10-15 min (după gust. Pentru mine 10 min sunt de ajuns dar nu pentru toţi. Mulţi ar zice că e crud. Dar aşa m-am obişnuit)
8. Când e gata adaugă cubul de unt, amestecă până când se topeşte şi apoi porţionează şi pune daesupra capşunele tăiat felii... sau Nu. Cum vrei. Dar arată frumos.

(Următoarele precizări/instrucţiuni le găsiţi la toate reţetele mele de orez, sunt fundamentale)

Procedeul acesta este fundamental pentru cei care sunt la primele arme în bucătărie. Dacă turnăm prea multă apă de la început, în afara faptului că se va lungi timpul de coptură, riscăm să facem supă de orez şi vom fi foarte dezamăgiţi. Personal, am făcut greşeala asta de multe ori. Dar, cu timpul, am învăţat să apreciez măsurile. Greşesc doar dacă vreau. :D

Menţiuni:

1. Nu exagera cu capşunii pentru că nu este un desert. Se pun cât să dea culoare şi gust delicat. În caz de ai impresia că este acru, se poate întâmpla dacă căpşunii nu sunt destul de maturi, adaugă 1 linguriţă de zahăr. Da, nu te înspăimânta, te asigur că nici nu se simte. Numai să nu pui prea mult că... nu cred că-l vei putea mânca.
2. Este o reţetă extrem de simplă, la îndemâna oricui. Delicată, proaspătă, parfumată, colorată. Extrem de plăcută la gust, dar numai pentru îndrăzneţi, cum am mai spus.
3. Italienii pun şi nişte pecorino/grano padano (brânză rasă) deasupra. Eu NU, pentru că nu-mi place şi apoi am impresia că acoperă gustul delicat de căpşuni.
   
   Uitam să menţionez faptul că ardeiul iute şi căpşunii sunt considerate alimente afrodiziace. Aşa că... vin, ardei, căpşuni, un pic de frişcă... dacă ai companie. Dacă nu... BUHU. Mânci şi bei singur, ca mine. Da-i tare bun. 

Dacă-ţi place, şi ţi-am dat o idee, un like la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.