1 decembrie. Ziua naţională a României

Mulţi dintre noi nu ştim cu certitudine ce se sărbătoreşte în această zi. Nu e de mirare... de câte ori s-au schimbat zilele naţionale în decursul anilor? De ce să criticăm sau să ne minunăm când cineva nu ştie exact despre ce se tratează? Hai să fim serioşi... dacă nu ar fi internetul câţi am şti cu exactitate ce s-a întâmplat pe 1 decembrie? Amintiri răzleţe, vagi... dar siguranţe ioc!. Mintea noastră, creierul nu este un loc chiar infinit. Nu putem înmagazina absolut tot. Ce învăţăm astăzi poate acoperi un loc în creierul tău ce conţinea ceva ce ai învăţat acum 3-4 ani. Poate nu considerăm aşa de necesar să ştim ce s-a întâmplat pe 1 decembrie. Nu suntem obligaţi să ştim/să memorizăm. Această informaţie nu ne dă de mâncare, nu ne ţine de cald şi nu ne deschide nicio uşă.

Dar suntem români... Personal am reţinut acest amănunt pentru că m-a interesat în mod particular. Am citit mult, m-am informat şi sper că nu voi uita niciodată. Sunt mândră că sunt româncă... chiar dacă aş fi preferat să mă nasc într-o altă ţară... cum spun cei de la „Fără Zahăr”.

Aşadar să ne împrospătăm memoria.

1 decembrie a fost aleasă ca Zi Naţională a României în 1990 după ce guvernul comunist a fost pus la pământ în decembrie 1989.

Ce s-a întâmplat pe 1 decembrie? Anul 1918 unirea TUTUROR ROMÂNILOR. Marea adunare de la Alba Iulia, formată de peste 1200 de delegaţi, unde s-a votat unirea Transilvaniei (Banatului, Crişanei, Maramureşului) cu România.

Citez aici pe Academicianul Dan Berindei care a dat un interviu în 2007: „Procesul de unificare românesc a avut loc pretutindeni în cele trei centre succesive: Chişinău, Cernăuţi, Alba-Iulia prin voinţa românilor şi a reprezentanţilor lor din provinciile respective. N-a fost vorba despre o presiune, ci despre un proces intern prin care majoritatea populaţiei, reprezentată de români, a luat decizia istorică de la 1 Decembrie.”

Maghiarii consideră ziua de 1 decembrie o zi de doliu. Ardealul a fost furat Ungariei, aşa consideră ei. Nu vreau să fac polemică aşa că nu intru în detalii.

În războaie unii pierd alţii câştigă. Atât.

Noi suntem români şi sperăm să rămânem în veci stăpâni pe aceste meleaguri.

Apăi... eu sunt şi moldoveancă şi tare aş vrea să vizitez Moldova.. ţară independentă. :d

Trăiască România! „Trei culori cunosc pe lume: ROȘU, GALBEN şi ALBASTRU....”.

Acum ce îmi vine în minte este: „Deşteaptă-te Române...!”

Dar hai să postez şi imnul naţional scris în 1948 de Andrei Mureşean.

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!

Versuri de pe: http://www.versuri.ro/ 

Ps. CNUTA... habar nu aveam ce înseamnă cuvântul acesta. Abia acum am notat. Cnuta=cnut= bici din piele/funie de multe ori cu multe capete cu alice de plumb în vârf (cu care a fost bătut Isus Cristos?!). Cuvânt de origine rusă.

Trăiască România! Libertate, egalitate, fraternitate!